Credeam că pot ucide.
Şi am ucis...

amar

Decembrie.
totul a inceput acum. Nu mai pot schimba nimic. Nu aş vrea sa fac asta. E trist. E.....jalnic. Sentimentul acesta de neputinţă nu mi-e străin. Îl simt in fiecare minut din timpul meu pe acest tărâm mizerabil plin de prejudecăţi şi de ură. Cu fiecare secundă ce trece se intensifică, lasându-mă moartă. Rece.
Moartea mi se pare mai prietenoasă acum. E caldă. Nu mă tem.
Mereu cad. Adânc. Nu pot ieşi la suprafaţă.
Nu mă plâng; încep să mă obişnuiesc cu mine... sau cel puţin asta cred. Poate că totul este o iluzie ieftină şi că sentimentul ăsta necruţător nu mă va afunda şi mai tare. Nu mă va ucide. Nu încă.
Dar nu vreau să uit. Vreau să-mi fac mai mult rău. Pentru că nu merit nimic bun. Inima mea amorţită s-a oprit. Lumea asta n-are milă...n-are suflet. Nu simte şi durerea mea. Nu-mi vede rănile. Nimic nu îmi mai este cunoscut. Au dispărut toate...
Toate acele vise, speranţe...nu-mi ajută la nimic. Iar vântul rece mă îngheaţă.
Nu vreau să te impresionez. Nu acum. Niciodată...Nu-ţi datorez nimic. Iar tu nu mă cunoşti. Îmi eşti străin. Totul este fără viaţă. Pustiu. Rece.
Nu mai simt nimic. Nicio emoţie, niciun gând. E mai bine aşa. Să poţi auzii şi tu...tăcerea mea.

Pentru ca realitatea nu exista,
E doar o fantezie.
La fel si speranta....
Esti doar tu pe cont propriu.
Tu si ceilalti.
Esti doar un strain pierdut...
Intr-o lume straina.
Nu poti vorbi cu ceilalti
Pentru ca nimeni nu te asculta
Esti doar tu...
Cu tine.
Si nimeni nu se uita,
Nimeni nu observa.
Nu aude nimeni...
Tacerea ta.
Iar tu plangi necontenit
Suferi si te doare.
Te simti mizerabil...
Esti patetic,
E trist ca ai ajuns asa.
Si nu e vina ta,
E a lor.
Mereu va fi...
Ei nu se schimba
Nu fac nimic,
Nu observa nimic niciodata
Nu te asculta..esti inutil.
Sunt doar ei...si mai esti si tu.
Nimic nu se va schimba
In zadar tot incerci.
La final esti epuizat..
Si ei calca peste tine
Mereu.

poate n-am ce face, poate nu ar trebui sa fac asta acum, dar astept.astept mereu sa se intample ceva.poate sa se schimbe ceva in jurul meu, viata mea, rutina mea zilnica.cu totii asteptam sa se inample ceva spectaculos cu viata noastra.eu cel putin asta fac.si incerc sa ma opresc.sa spun STOP! dar nu reusesc.sunt neputincioasa, poate chiar jalnica.nu fac nimic sa schimb asta...mereu visez ca mi se intampla lucruri minunate, dar apoi visul mi se spulbera de realitate.si ma pierd.departe.intr-o lume straina mie.si nu mai pot iesi de acolo.amurg.atunci reiau din nou visul.visele. care sunt mereu unul.si doar atat pot sa fac.nu mai sunt in stare de nimic altceva.si fac asta din nou si din nou si din nou...pana la epuizare.poate o sa fac asta tot restul vietii.daca desigur se poate numi viata.viata.o alta enigma.nu stiu ce este.ce inseamna.cum se defineste.ce trebuie sa fac ca s-o intalnesc.poate nici nu voi stii.dar sper sa nu aflu prea curand.si sa fiu trezita din visare.dar simt ca trece.ce?.nu sunt sigura.poate viata.poate ea trece pe langa mine fara sa ma observe.ca pe o staina.poate trece timpul.trece pe langa mine.pe langa noi.si este atat de grabit...as vrea sa-l opresc.dar mi-e teama.mi-e teama ca nu voi reusi.as vrea sa-i spun:"Asteapta-ma si pe mine!".as vrea sa-l trag departe langa mine.sa stam departe de toti.sa stam si sa uitam de toti strainii ce trec in graba pe langa noi.dar nu pot.sunt doar una singura.si sunt slaba.....nu voi reusi.dar am sa-ncerc.nu acum...dar am sa incerc...mai tarziu..acum voi visa in continuare.pana se vor ivi primii zori de zi.si atunci se va spulbera totul.din nou.
nu ma astept sa intelegeti randurile de mai sus.nici eu nu fac asta.nu stiu de ce le-am scris.poate pentru a ma elibera de ceva care ma apasa.poate ca este tarziu si totusi mai este timp si de asta.nu stiu.nu vreau sa mai stiu nimic.dar nu mai vreau sa scriu despre mine.nu e frumos.si nici prudent.nu stiu daca voi reusi.nu stiu multe.
nu stiu cum sa inchei cele spuse.nu-mi prea pasa, ce-i drept.

nu mai visa, s-a sfarsit

"nu mai visa...
nu ar trebui sa faci asta.
ramai cu picioarele pe pamant.
incearca sa iti revii.
sa revii printre noi.
nu mai fi asa.
nu trebuie sa fi asa.
nu mai fi singura.
fii mai "de gasca"
vorbeste.spune si tu ceva.
nu mai sta.tacuta.
nu mai astepta.
traieste-ti si tu viata cat inca mai poti
fi fericita.fi optimista si tu.
macar o data.
pentru mine.
incearca sa zambesti.
nu te mai uita dupa soare
e in fata ta.
de ce nu-l poti vedea?
inca nu-l poti vedea?
intr-un final ai sa te trezesti.."
Da,stiu.
intr-un sfarsit tragic ne trezim
si murim...

Mă pierd

si nu mă pot găsi. Simt că totul se dezmembrează. Tot ce am clădit până acum. Nu am clădit multe. Doar puținul meu. Nu vreau să pierd și asta.
Nu vreau să mă înțelegi. Nici eu nu sunt în stare de asta.
Cuvintele mele sunt prea simple. Nimic sofisticat. Ușor de înțeles poate. Nu sunt cu nimic speciale pentru tine. Iar eu par o zăpăcită care scrie cuvinte goale fără sens.

Mereu nu am ce să fac. Mă gândesc tot timpul la lucrurile care mi se pot întâmpla.
Mă lasă goală, fără gânduri. Nu știu de ce respir. Nu am nevoie de asta.