poate n-am ce face, poate nu ar trebui sa fac asta acum, dar astept.astept mereu sa se intample ceva.poate sa se schimbe ceva in jurul meu, viata mea, rutina mea zilnica.cu totii asteptam sa se inample ceva spectaculos cu viata noastra.eu cel putin asta fac.si incerc sa ma opresc.sa spun STOP! dar nu reusesc.sunt neputincioasa, poate chiar jalnica.nu fac nimic sa schimb asta...mereu visez ca mi se intampla lucruri minunate, dar apoi visul mi se spulbera de realitate.si ma pierd.departe.intr-o lume straina mie.si nu mai pot iesi de acolo.amurg.atunci reiau din nou visul.visele. care sunt mereu unul.si doar atat pot sa fac.nu mai sunt in stare de nimic altceva.si fac asta din nou si din nou si din nou...pana la epuizare.poate o sa fac asta tot restul vietii.daca desigur se poate numi viata.viata.o alta enigma.nu stiu ce este.ce inseamna.cum se defineste.ce trebuie sa fac ca s-o intalnesc.poate nici nu voi stii.dar sper sa nu aflu prea curand.si sa fiu trezita din visare.dar simt ca trece.ce?.nu sunt sigura.poate viata.poate ea trece pe langa mine fara sa ma observe.ca pe o staina.poate trece timpul.trece pe langa mine.pe langa noi.si este atat de grabit...as vrea sa-l opresc.dar mi-e teama.mi-e teama ca nu voi reusi.as vrea sa-i spun:"Asteapta-ma si pe mine!".as vrea sa-l trag departe langa mine.sa stam departe de toti.sa stam si sa uitam de toti strainii ce trec in graba pe langa noi.dar nu pot.sunt doar una singura.si sunt slaba.....nu voi reusi.dar am sa-ncerc.nu acum...dar am sa incerc...mai tarziu..acum voi visa in continuare.pana se vor ivi primii zori de zi.si atunci se va spulbera totul.din nou.
nu ma astept sa intelegeti randurile de mai sus.nici eu nu fac asta.nu stiu de ce le-am scris.poate pentru a ma elibera de ceva care ma apasa.poate ca este tarziu si totusi mai este timp si de asta.nu stiu.nu vreau sa mai stiu nimic.dar nu mai vreau sa scriu despre mine.nu e frumos.si nici prudent.nu stiu daca voi reusi.nu stiu multe.
nu stiu cum sa inchei cele spuse.nu-mi prea pasa, ce-i drept.