Divin acest act. Am pierdut...din nou. Nu a mai rămas decât praful.
Vânt şi întuneric.
Acum cad.
Din nou tăcere. Nu m-a părăsit.
Şi am plecat...departe..odată cu întunericul ce s-a lăsat peste mine. Nu a fost nevoie de nimic..a fost pur. Nu a mai contat.
Aş putea privii la nesfârşit..dar mă loveşte. Şi cad. Frântă, ruptă, singură.
Eu...am pierdut..