Nu se poate continua iar și iar, la nesfârșit. Amintirile...dispar. Nu te poți hrănii cu ele. Nici măcar pentru acea clipă imediată în care totul pare atât de real. Ele nu există, sunt doar imagini create în mintea ta care continuă să nege asta cu frenezie. Nu există adevăr absolut, doar minciuni. Toți ceilalți sunt doar elemente impedimente pentru cel dinăuntrul tău, dacă tu exiști. „Nimic nu e adevărat - totul e îngăduit.”
Nu e nimic mișcător în asta și nicidecum ofensator. Gândul este tot ce aparține de tine, nimic altceva... nu este îndeajuns să ajungi la concepția aceasta. Ai putea avea curajul să o crezi, să recunoști acest fapt, fără a fi influențat de ceilalți factori. În majoritatea cazurilor vei dispărea, vei fi nimicit de mediocritate.