Dar nu pot spune că am încercat. Și nu pot chibzui să-ți spun că tot ce privesc, ce clădesc ai distrus într-o clipă atât de neînsemnată.
(Un murmur toți.)
Abia-ți mai pot auzi răsuflarea deja risipită. „Pentru că am rămas în lume tu singură și eu.”
(Toate acestea...inutile...nu mai pot asculta, nici măcar ridica ochii.)