Mi-am spus cândva că oamenii se schimbă; nimic mai iluzoriu. Acum pot spune deschis că n-am avut dreptate. Nu-mi pot permite să cred în ceva sau...cineva. Oamenii nu se schimbă și nici nu „devin ceea ce au fost mereu.”
Presimțirile... instinctele pe care le am despre cineva atunci când îi întâlnesc prima oară s-au adeverit mereu la final.
Și totuși.. încă nu știu dacă mă ajută „calitatea” mea de a ști cum se va termina totul înainte de a începe măcar.