Prea multă intenție de artă, prea multă lipsă de dorințe.

Îmi amintesc cum puteam face asta cu ușurință. Îmi amintesc „prima oară”, îmi amintesc îndoiala, greața. „Nu pot fi o escroacă” îmi repet continuu în timp ce vorbesc stins, de parcă m-ai fi înțeles vreodată.
Nu pot spune ce gândesc. Nici măcar aici. Nu pot spune totul niciodată...n-aș rămâne cu nimic.

15.11.12
O izbucnire nedumerită.
Nepotrivit, deplasat, vag.
Una din mine, care stă ascunsă și așteaptă, citește, scrie - nebună de legat - frenetică.