luni, februarie 20

Aș putea pur și simplu să mă opresc. Să-ți spun tot, iar apoi să mă uiți.
Aceste fărâme nu-și au rostul aici, acum. Suntem..altfel. Nu voi ști niciodată cum să reacționez pentru că m-am îndepărtat de toți; încă nu de toate. Încerc de ceva timp să mă mint întruna, ascultându-mi doar lașitatea, ignorând toate oportunitățile, creând un soi de masochism lăuntric. Fiecare cuvânt e un roman de gânduri pierdute în neantul sinelui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu