Aceste zile mi-au adus gândul că muzica aceasta...tot acest zgomot absurd nu face decât să împiedice omul să fie singur cu el însuși, să gândească.
Recunosc, sunt străpunsă de o bucurie obscură gândinu-mă la cât de multe aceștia pierd în propria lor ignoranță....până la urmă sunt oameni și toți preferă să rămână așa la sfârșitul zilei.
Am renunțat la gândul că ar putea face ceva pentru ei, că măcar unul ar visa să fie ceva mai mult.
Fugiți de singurătate, vă hrăniți spiritul cu distracții futile, apoi muriți... nu sunteți demni de Moarte.
Mizerii umane.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu