Este cel mai oportun răspuns.
Mereu am avut acest sentiment bizar, această stare de neliniște pe care n-o puteam denumi...îmi scăpa ceva. Acum, în urma unui minor eveniment (care aparent se uită cu nepăsare de către toți) am avut gândul: nu trebuia să exist. Mă chinui de la începuturile existenței mele cu această povară: eul - existența.
Nu vreau să moară doar o parte din mine. Vreau să mor toată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu