joi, martie 14

autoportret...Kundera


„Cei care își dau seama că viața lor e un naufragiu pornesc la vânătoare de vinovați.”

„...m-am scăldat în tristețea ei.”

„Noțiunea de iubire (de mare iubire, de iubire unică) s-a născut și ea, probabil, din limitele strâmte ale timpului care ne este dat.”

„Memoria păstrează o parte absolut infimă din viața trăită.[...] Nu e în stare să rețină din trecut decât o biată părticică, fără să știm de ce tocmai aceea și nu alte, această alegere, la fiecare dintre noi, făcându-se în chip misterios, independent de voința și interesele noastre. Nu vom înțelege nimic din viața umană dacă vom continua să trecem cu vederea prima dintre toate evidențele: nici o realitate nu mai există așa cum era atunci când era; restituirea ei este cu neputință.”

„Aici e oroarea: trecutul pe care ni-l amintim este lipsit de timp.”

„În loc să se bucure de regăsirea unei clipe uitate, era descurajată de necuprinsul vidului care-o înconjura.”

„...și e o lume în care nu poate vorbi nimănui pentru că toți cântă și urlă, o lume în care nimeni nu-i vorbește pentru că toți țopăie și dansează.”



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu