autoportret...Kundera

„Cei care își dau seama că viața lor e un naufragiu pornesc la vânătoare de vinovați.”

„...m-am scăldat în tristețea ei.”

„Noțiunea de iubire (de mare iubire, de iubire unică) s-a născut și ea, probabil, din limitele strâmte ale timpului care ne este dat.”

„Memoria păstrează o parte absolut infimă din viața trăită.[...] Nu e în stare să rețină din trecut decât o biată părticică, fără să știm de ce tocmai aceea și nu alte, această alegere, la fiecare dintre noi, făcându-se în chip misterios, independent de voința și interesele noastre. Nu vom înțelege nimic din viața umană dacă vom continua să trecem cu vederea prima dintre toate evidențele: nici o realitate nu mai există așa cum era atunci când era; restituirea ei este cu neputință.”

„Aici e oroarea: trecutul pe care ni-l amintim este lipsit de timp.”

„În loc să se bucure de regăsirea unei clipe uitate, era descurajată de necuprinsul vidului care-o înconjura.”

„...și e o lume în care nu poate vorbi nimănui pentru că toți cântă și urlă, o lume în care nimeni nu-i vorbește pentru că toți țopăie și dansează.”

Uneori mă întreb dacă vocea asta-i chiar a mea.. atât de străină gândurilor mele.

„Nu știu absolut deloc pentru ce trebuie să facem ceva în lumea asta, pentru ce trebuie să avem prieteni și aspirații, speranțe și visuri. N-ar fi de-o mie de ori mai preferabilă o retragere într-un colț îndepărtat de lume, unde nimic din ceea ce alcătuiește zgomotul și complicațiile acestei lumi să nu mai aibă niciun ecou? Am renunța la cultură și la ambiții, am pierde totul și n-am câștiga nimic. Dar ce să câștigi în lumea aceasta? Sunt unii pentru care orice câștig n-are nicio importanță, care sunt iremediabil nefericiți și singuri. Suntem toți atât de închiși unul altuia![...] suntem atât de singuri în viață, încât te întrebi dacă singurătatea agoniei nu este un simbol al existenței umane.” Pe culmile disperării, Cioran, E.